| 1.
|
INFRACTI'UNE, infracţiuni, s.f. Faptă care prezintă pericol social, constând în încălcarea unei legi penale, în săvârsirea, cu vinovăţie, a unei abateri de la legea penală, si care este sancţionată de lege. [Pr.: -ţi-u-] - Din fr. infraction, lat. infractio, -onis.
Sursă
: DEX'98
(14748)
- valeriu |
| |
| 2.
|
INFRACTI'UNE s. (JUR.) vină. (~ lui a fost dovedită.)
Sursă
: Sinonime
(187813)
- siveco |
| |
| 3.
|
infracţi'une s. f., pl. infracţi'uni
Sursă
: DOR
(253445)
- siveco |
| |
| 4.
|
INFRACTI'UN//E ~i f. Violare a unei legi, care merită a fi sancţionată prin pedeapsă penală; faptă care prezintă pericol social. [G.-D. infracţiunii; Sil. in-frac-ţi-u-] /<fr. infraction, lat. infractio, ~onis
Sursă
: NODEX
(338713)
- siveco |
| |
|
|